KERALA • Oaza verde a Indiei

KERALA

Oaza verde a Indiei

De când am ajuns în Kerala, un ținut cu totul aparte din sudul Indiei, am fost înconjurați de verdeață, de la palmierii și malurile din Alleppey, până la munții brăzdați cu lanuri de ceai din Munnar. Zgomotul de trafic se pierduse, norii de fum se risipiseră și clădirile ponosite au fost înlocuite de vegetație înaltă și  case lacustre.

Despre Kerala ...

Întradevăr o oază plină de verdeață, Kerala adăpostește multe locuri interesante care merită explorate. Aici am aflat cât de diferite sunt dialectele din India întrucât locuitorii din zonă nu se înțeleg deloc cu cei din nordul Indiei decât în engleză. 

Prima noastră aventură a fost să urcăm pe culmile Ghats, spre micul orășel Munnar

Munnar

Nici bine nu ne-am dezmeticit după drumul de 7 ore cu trenul, căci în scurt timp ne-am trezit într-un autobuz vechi și scârțâitor, fără geamuri, cu direcția Munnar. Vom aminti de bus-ul acesta de câteva ori și pe bună dreptate. Flămânzi și extenuați, abia așteptam să ajungem la gazda noastră pentru următoarele zile, acasă la tânărul Sankar, într-un sătuc sus de tot pe culmile Munnar-ului.

Călătoria nu a fost o încercare ușoară, drumul șerpuind de-a lungul văilor acoperite de plantații de ceai, iar șoferul conducea de parcă era ultima zi din viața lui … și cu puțin ghinion, putea fi și a noastră.

Într-un final am coborât în centrul unui orășel de munte mic și destul de neprimitor, ca de acolo să luam un tuk-tuk – aici l-am cunoscut pe cel mai îndemânatic șofer din India cu care am și un selfie pe cinste – care ne-a dus până la cazarea noastră din vârful muntelui.

BINE DE ȘTIUT: Drumul cu bus-ul spre Munnar durează mai bine de 5 ore și nu este unul ușor. Ai grijă să nu pleci la drum cu stomacul plin și fără câteva haine mai groase la îndemână deoarece neavând geamuri, bate vântul în tot autobuzul și seara e destul de răcoare.

Câteva zile cu o familie indiană

Sankar și familia sa de la Paithra Homestay locuiesc într-o căsuță mică dar încăpătoare și ne-au primit călduroși cu vestea că în curând se pregătește cina. Așa am aflat că nu eram singurii oaspeți, masa de seară fiind preparată pentru încă alți câțiva călători cu care ne-am împrietenit foarte repede. Preparatele au fost gătite de mama lui Sankar, care nu a scăpat de nenumărate laude după marele ospăț, iar apoi am rămas la povești până la ora culcării.

Nu pot să spun cât de bine a fost să fim treziți dimineața de cântecul unui cocoș și nu de zgomotul de claxoane cu care eram obișnuiți, să ieșim afară și să nu dăm de îmbulzeală și praf.

BINE DE ȘTIUT:  Am decis să nu stăm exact în orașul Munnar și recomandăm sincer să cauți un homestay mai în inima munților, de unde te poți bucura de peisajul superb în fiecare zi.

Mic dejun și banane prăjite

După ce ne-am dezmorțit dintr-un somn adânc, am plecat în căutarea unui loc unde să servim micul dejun, însă opțiunile noastre erau doar două localuri (dacă le putem numi așa, aduceau mai mult spre niște gherete părăsite) unde am fost serviți cu omletă, falafel specific zonei și banană prăjită. Am avut mici îndoieli cu privire la prospețimea preparatelor, dar s-au dovedit a fi foarte gustoase, și în plus masala chai era foarte bun, așa încât am luat cu încredere și în zilele următoare, însă nici nu prea aveam de ales.

Acum că mă gândesc în urmă, banană prăjită la fel de bună ca acolo nu am mai mâncat niciunde – drept este că în India ai șansa să deguști cea mai bună mâncare în cele mai neașteptate locuri.

Plantațiile de ceai din Munnar

Cum nu văzusem aproape nimic în urcarea noastră pe timp de noapte, am dedicat prima zi spre descoperirea împrejurimilor și a plantațiilor de ceai de un verde amețitor ce se întind cât vezi cu ochii. Nu există vreun traseu bine definit și cel mai bine e să te rătăcești printre sutele de culturi și să te bucuri de aerul proaspăt cu mici izuri de frunze de ceai. 

De-a lungul drumului, de pe stânci sau printre găurile din desișul de tufe și flori, poți surprinde din când în când o panoramă asupra văii și a munților Ghats. În apropierea cazării se afla și o cascadă și un mic iaz unde poți să te scalzi după o zi călduroasă.

Chinnar National Park

Pentru următoarea zi, Shankar ne-a sugerat să vizităm Parcul Național Chinnar care se afla la câteva stații de bus de mica așezare așa că, împreună cu încă doi călători cu care ne-am împrietenit din prima zi, am decis să prindem cursa de la ora 10 cu direcția Chinnar National Park.

Așa cum ne-am așteptat, bus-ul era la fel ca cel cu care am venit, fiind nevoiți să ne ținem de scaune și mânere pe durata drumului. Nu suntem mai slabi de inimă, iar ca dovadă mulți dintre localnici se aplecau uneori pe geam (pe golul unde trebuia să fie un geam) ca să de-a afară probabil un mic dejun mâncat în grabă.

După aproape o oră și jumătate ne-am trezit la marginea parcului, împreună cu ghidul nostru tuciuriu și cu 1200 de rupi mai puțin (taxa de intrare care includea și ghidul). Soarta a făcut să ne pornim destul de târziu înspre parc și am început traseul undeva pe la orele prânzului, când soarele este necruțător așa că recomandăm să plecați cât mai de dimineață pentru o șansă de a vedea un elefant sălbatic

Curând am început să cedăm din cauza căldurii și am decis să pornim spre o zonă mai umbrită, pe malul râului ce străbate parcul. Ajunși acolo, fără urmă de ezitare, ne-am dat jos hainele (inclusiv și ghidul nostru care era și el la capătul puterilor) și am sărit în râu. Nu știm cât timp am zăcut în apa rece cu un zâmbet de totală satisfacție pe față până am reluat traseul pe albia râului înapoi.

După încă o noapte petrecută în inima munților, ne-am suit în tuk-tuk-ul prietenului nostru spre ceea ce urma a fi ultima noastră destinație în India, Alleppey. Partea bună a fost că plecarea a început de dimineață, ceea ce ne-a dat prilejul să savurăm o priveliște superbă de-a lungul drumului chinuitor spre poalele munților.

Alleppey

Și uite așa am ajuns și în ultimul nostru popas din aventura prin India, idilicul Alleppey. Principalul motiv pentru care am dorit să venim aici au fost apele străbătute de canale înguste, cunoscute ca și Kerala Backwaters.

Alleppey – sau Alappuzha – este un alt orășel mai la sud de Munnar, la fel de verde și de liniștit, care adăpostește o rețea de lacuri, paralele cu țărmul, de-a lungul a mai multor așezări lacustre. Localitatea este străbătut de două mari canale care fac legătura dintre oraș și renumitele “backwaters“, iar în partea vestică vei găsi o plajă lungă și însorită de unde poți admira apusul deasupra oceanului Indian.

Hostelurile, cea mai bună variantă

Prima noapte am ales să nu stăm tot la hostel și am găsit o căsuță mică pe plajă. S-a dovedit a fi o decizie neinspirată deoarece condițiile erau sub așteptări și așa am ajuns la Zostel, nu departe de malul mării, dar mult mai curat, îngrijit și cu terasa proprie la ultimul etaj la doar 24RON/pers/noapte. Nu a fost unul dintre cele mai faine hosteluri, dar comparativ cu restul cazărilor accesibile, putem spune că am nimerit foarte bine. Mai multe hosteluri din Alleppey poți găsi aici.

 

Cu barca prin Kerala backwaters

O plimbare pe cunoscutele canale se face cu barca, fie publică sau privată și nu trebuie să cauți foarte mult după o ofertă de tur sau o agenție. Tururile cu o shikara boat pot dura între 3 și 6 ore, cel lung oferind și oprire pentru masa de prânz, iar plimbarea cu barca publică te va duce doar pe canalele mari și face opriri la fiecare stație.  

Întregul oraș se bazează pe aceste tururi pentru turiști așa că nu trebuie să te miri dacă până și cei din tuk-tuk vor încerca să te îmbârlige la diferite oferte. Cel mai sigur este dacă întrebi la cazare pentru că sigur îți vor recomanda cele mai bune variante și poți să mai găsești alți turiști cu care să împarți costul (bărcile sunt de obice de 4-6 persoane sau chiar mai mari).

Noi am mers pe varianta unei bărcuțe mici, de 4 locuri, în care eram noi doi, o tânără indiancă pe care tocmai ce o cunoscusem în Munnar și vâslașul nostru. Am pornit cu barca dis-de-dimineață, iar după aproximativ 3 ore de plutit pe canalele înguste, unde am observat viața pitorească de prin așezările lacustre, ne-am întors la timp înainte să ne prindă arșița după-amiezii. 

A fost foarte plăcut să ne lăsăm purtați prin labirintul de cotloane, să dăm bună dimineața localnicilor care își începeau treburile zilnice și să ne minunăm de diferitele modele de houseboats, mici și mari deopotrivă.

BINE DE ȘTIUT: Optează pentru un tur cu o shikara boat de maxim 3 ore, fără mic dejun, dar să ai o apă și o gustare la tine. Astfel, vei putea porni la primele ore ale dimineții, când apele sunt liniștitie și neinvadate de turiști, iar localnicii abia încep să se preocupe de ritualurile lor de zi cu z

Cină pe malul mării

Seara am optat pentru o masă chiar pe plajă, la Cafe Catamaran, unde au în meniu si pizza sau paste care s-au dovedit a fi foarte bune. Mai există câteva restaurant decente, dar nimic de recomandat în mod special. Tot TripAdvisor rămâne prietenul nostru de nădejde când vine vorba de locuri de luat masa.

Contrar poveștilor, India nu este numai străzi aglomerate, claxoane, temple hinduse și mult praf. Cu cât cobori spre jumătatea sudică a țării, cu atât peisajul începe să fie mai verde, aerul mai proaspăt iar oamenii mai liniștiți. Noi nu am avut timp să explorăm mai pe îndelete întreaga zonă, cum ar fi Tamil Nadu sau orașul templelor, Hampi, însă rămâne mereu un motiv de reîntoarcere pe aceste meleaguri unice în lume.

Perioada ideală

Din luna Noiembrie până în Martie vremea este perfectă cu nopți răcoroase și zile senine.

Transport

Bilete de bus am găsit pe redBus, pentru tren am folosit Ixigo, iar în rest aplicațiile Uber și Ola.

Cazarea potrivită

Pe Hostelworld unde am găsit cele mai bune oferte, dar am consultat și Booking și Agoda.

ALTE POVEȘTI DE PE ACESTE MELEAGURI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to Top